Nu știu exact când începe magia sărbătorilor.
Poate când se aprind primele luminițe în oraș.
Poate când se aud râsete din bucătărie și mirosul de mere coapte se amestecă cu cel de scorțișoară.
Sau poate atunci când, pentru prima dată după mult timp, îți dai voie să respiri puțin mai adânc și să spui: „Gata, e suficient.”
Anul ăsta, decembrie va fi altfel.
Simt asta. Poate pentru că am obosit să alerg.
Poate pentru că mi-am dat seama că nu-mi mai doresc perfecțiune — doar liniște, timp, și vreau o clipă în care să nu uităm unii la alții fără grabă.
În atelierul zănatic se pregătește ceva mic, dar plin de sens.
O idee care sa născut din dorul de a încetini, de a simți sărbătorile cu inimile pline, nu cu liste bifate în grabă.
De multe ori uităm cât de puțin e nevoie ca să simțim magia adevărată.
Uneori eo poveste spusă pe podea, alteori un râs în hohote care umple toată casa sau privirea caldă care spune „te văd, sunt aici.”
Magia, cred eu, nu stă în lumini sau cadouri, ci în lucrurile care nu se cumpără: răbdarea, bucuria, timpul, apropierea.
Și exact asta se coace acum, încet, în atelierul zănatic — cu inimă, cu emoție, cu dor de frumos.
O surpriză care să nu aducă mai aproape unii de alții, în mijlocul iernii, atunci când avem cel mai mult nevoie de căldură.
În curând o să-ți arăt ce e.
Dar până atunci, lasă curiozitatea să crească ușor, ca mirosul dulce într-o dimineață liniștită de decembrie.