Ghidul unui părinte pentru vacanța mare. Jocuri și activități fără ecrane

Tot ce mi-aș fi dorit să știu înainte de primele vacanțe cu Clara.

Dacă ești părinte, sunt șanse foarte mari să auzi vara aceasta aceeași propoziție de zeci de ori.

"M-am plictisit...și, sincer... cred că niciun părinte nu pleacă în vacanță pregătit pentru câte ori o va auzi. 😅

Perioada aceea pe care copiii o așteaptă cu luni întregi înainte. Vorbesc despre mare, despre munte, despre bunici, își pregătesc găletușa pentru nisip și sunt convinși că urmează cea mai frumoasă parte din an.

Noi, părinții, o așteptăm puțin diferit. 😅

Ne bucurăm și noi. Doar că, pe lângă entuziasm, mai apare și lista aceea interminabilă din capul nostru.

Oare am pus crema de soare?
Costumele de baie?
Medicamentele?
Încărcătoarele?
Jucăria preferată?

Și, fără să ne dăm seama, începe să apară și întrebarea pe care probabil ne-am pus-o cu toții măcar o dată:

„Ce facem cu copiii toată vacanța?”

Pentru că, da, vacanțele cu copii sunt minunate, dar sunt și... intense.

Primele ore sunt perfecte. Toată lumea este entuziasmată, copiii privesc pe geam, se bucură că pleacă, fac planuri și pun o sută de întrebări.

Partea interesantă? Atunci începe realitatea.

În mașină apare inevitabil:

„Mai avem mult?”

La restaurant, până vine mâncarea, copilul începe deja să se ridice de pe scaun.

Pe plajă, după ce a construit două castele de nisip și a intrat de trei ori în apă, apare celebra replică:

„M-am plictisit...”

Iar dacă afară sunt aproape 40 de grade și trebuie să stați sub umbrelă sau în cameră câteva ore... parcă timpul trece din ce în ce mai greu.

Sincer, la primele noastre vacanțe credeam că doar noi trecem prin asta.

După aceea am început să vorbesc cu alți părinți și am realizat că aproape toți aveam aceleași provocări.

Nu conta că mergeam în Grecia, la mare în România sau într-un city-break.

Plictiseala apărea peste tot.

După aceea am realizat... de ceva foarte important.

Copiii nu se plictisesc pentru că vacanța nu este suficient de frumoasă.

Se plictisesc pentru că au nevoie să facă ceva.

Să fie implicați, să vorbească, să râdă și să se joace.

Iar noi, părinții, ajungem de multe ori să căutăm soluții pe moment.

Telefonul.

Tableta.

Desenele animate.

Și nu spun că este ceva greșit în asta. Și noi am apelat la ele atunci când chiar nu mai găseam nicio soluție.

Dar mi-am dat seama că, de cele mai multe ori, aveam nevoie doar de câteva idei bune pregătite din timp.

Nu de o valiză plină cu jucării, nu de activități complicate, ci de lucruri mici, care să încapă într-o geantă și pe care să le pot scoate exact atunci când aveam nevoie de ele.

Cred că asta a schimbat complet felul în care plecăm în vacanță.

Astăzi nu mai încerc să umplu fiecare minut al zilei.

Nu mai simt presiunea că trebuie să existe permanent ceva spectaculos de făcut.

Atunci am înțeles...că cele mai frumoase amintiri nu au apărut atunci când vizitam cele mai spectaculoase locuri.

Au apărut în drum spre plajă, la o terasă, în timp ce așteptam mâncarea, în avion sau seara, pe balconul apartamentului, când eram deja obosiți, dar încă aveam chef să mai stăm puțin împreună.

Așa că m-am gândit să adun în articolul acesta toate lucrurile care au funcționat pentru noi.

Nu sunt idei pe care le-am citit într-o carte, nu sunt sfaturi pe care le-am găsit pe internet..sunt lucruri pe care le-am testat în vacanțele noastre.

Unele au funcționat din prima, altele au apărut după ce ne-am lovit de aceeași situație de mai multe ori și am spus:

„Data viitoare facem altfel.” 😅

Dacă urmează să plecați în vacanță vara aceasta, sper ca articolul acesta să vă fie de folos.

Iar dacă la final rămâneți măcar cu o idee pe care să o puneți în bagaj, atunci simt că și-a atins scopul.

Bagajul perfect nu există. Dar există un bagaj mai deștept.

Dacă m-ai fi întrebat acum câțiva ani ce puneam în bagaj când plecam cu Clara, probabil că ți-aș fi răspuns foarte sincer:

„Tot.”

Aveam impresia că trebuie să iau jumătate din camera ei.

Dacă uitam o jucărie, eram convinsă că fix de aceea o să aibă nevoie.

Dacă luam cinci activități, mă întrebam dacă nu ar trebui să mai pun încă trei.

Mi se părea că un bagaj plin înseamnă o vacanță mai ușoară.

Niciodată nu m-am înșelat mai tare.

Prima vacanță a fost suficientă ca să-mi schimb complet perspectiva.

Când ne-am întors acasă și am desfăcut bagajele, am realizat că foarte multe dintre lucrurile pe care le cărasem nici măcar nu fuseseră folosite.

Atunci m-am întrebat:

De ce?

Răspunsul a fost surprinzător de simplu.

Nu numărul jucăriilor contează.

Contează să ai activitatea potrivită, în momentul potrivit.

De atunci, înainte de fiecare vacanță, nu mă mai întreb „Ce să mai pun?”, ci „Ce vom folosi cu adevărat?”

Și, culmea, bagajul nostru este mai mic.

Dar vacanțele sunt mult mai relaxate...Și, culmea, bagajul nostru este mai mic, dar vacanțele sunt mult mai relaxate.

Nu pentru că am găsit rețeta perfectă ci pentru că am început să înțeleg când apar momentele dificile și cum le putem transforma în momente frumoase.

Restaurantul este unul dintre ele.

Cred că orice părinte știe despre ce vorbesc.

Te așezi la masă, copilul este încântat, primește meniul, se uită în jur, mai bea puțină apă și parcă totul merge perfect.

Doar că, până vine mâncarea, răbdarea începe să dispară.

Exact asta făcea și Clara.

După câteva minute voia deja să se ridice de la masă. Încerca să plece, voia să exploreze tot restaurantul și, sincer, nu aveam cum să o condamn. Pentru un copil, douăzeci de minute de așteptare chiar înseamnă mult.

Încercam să mai povestim,să ne uităm pe geam,să îi arătăm ceva interesant.

Uneori mergea. Alteori... nu prea.

M-a surprins faptul că...nu aveam nevoie de încă o jucărie.

Aveam nevoie de ceva care să o implice.

Așa au început să vină cu noi Activități Zănatice. Nu le scoteam imediat ce ne așezam la masă...le păstram exact pentru momentul în care simțeam că își pierde răbdarea și cred că aici am învățat unul dintre cele mai importante lucruri.

Nu activitatea face diferența ci momentul în care o folosești.

De multe ori eram la finalul activității exact când venea mâncarea și, pe bune... era una dintre acele situații în care îmi spuneam:

"Ce bine că le-am pus în geantă."

Același lucru l-am observat și în avion.

Țin minte că înainte să plecăm în Creta mă gândeam mai mult la zbor decât la concediu.

Oare o să stea? Oare o să se plictisească? Oare ceilalți pasageri o să fie deranjați?

Cred că orice părinte își pune întrebările astea.

În bagajul de mână am pus Conexiuni Zănatice. Sincer, nici nu mă așteptam să le folosim atât de mult.

Am început să citim întrebările una câte una... la început răspundea Clara.

După aceea am început și noi.

La un moment dat, nici nu mai simțeam că suntem într-un avion.

Pur și simplu stăteam de vorbă și cred că atunci am realizat ceva..

Eu nu am creat jocurile astea ca să ocupe timpul, le-am creat ca să creeze conversații și asta e diferența este uriașă..pentru că timpul oricum trece.

Întrebarea este cum trece.

Poți să îl petreci privind un ecran sau poți să afli că fiica ta și-ar dori să aibă superputerea de a face înghețată oriunde merge. 😅

Niciodată nu m-aș fi gândit că o întrebare atât de simplă poate deschide o discuție de aproape o oră.

La fel s-a întâmplat și cu drumul până la plajă.

În Creta aveam aproape o oră până la plajă.

Afară erau deja peste 30 de grade, aerul condiționat mergea continuu, iar Clara se uita când pe geam, când la noi și începea inevitabil:

"Mai avem mult?"

La început mă gândeam doar cum să treacă timpul mai repede, după aceea am început să luăm cu noi Provocări Zănatice și, sincer, cred că a fost una dintre cele mai frumoase surprize.

Răspundeam toți.  Uneori Clara răspundea prima, alteori voia să răspundem noi înainte, râdeam foarte mult dar, fără să ne dăm seama, se întâmpla și altceva.

Începea să își explice răspunsurile din ce în ce mai bine.

Punea întrebări.

Își argumenta ideile.

Învăța să vorbească mai mult fără să simtă că face un exercițiu.

Totul se întâmpla în joacă și cred că exact asta îmi place cel mai mult la jocuri.

Copiii nu simt că învață, ei simt doar că se distrează iar noi, părinții, vedem partea frumoasă abia după aceea.

De-a lungul vacanțelor noastre, am mai observat ceva...

Cele mai dificile momente nu au fost niciodată cele la care mă așteptam.

Nu drumul, nu avionul ci... orele acelea dintre activități de după plajă, dar înainte de cină.

La prânz, când afară era atât de cald încât nu puteai sta nici pe nisip, nici în apă.

Sau serile în care ajungeam la cazare, eram convinși că toată lumea este obosită, iar Clara încă avea chef de joacă. 😅

Cred că orice părinte cunoaște momentul acela.

Te uiți la ceas și îți spui:

„Mai avem două ore până ieșim la masă... ce facem până atunci?”

În Creta au fost zile în care la prânz era atât de cald, încât singura variantă era să stăm la umbră.

La început încercam să improvizăm, mai făceam un castel de nisip, mai desenam pe șervețele, mai inventam câte un joc pe loc.

Mergea... dar nu foarte mult.

După aceea am început să scoatem Provocări Zănatice.

Uneori făceam două-trei provocări și râdeam cu toții.

Alteori scoteam Activități Zănatice, iar timpul trecea fără să ne dăm seama.

Și aici am avut încă o revelație.

Culmea este că... nu trebuie să existe permanent ceva spectaculos.

Copiii nu caută spectaculosul, caută implicarea.

Dacă ești acolo cu ei, dacă râzi cu ei și dacă intri în joc, de multe ori este suficient.

Cred că, uneori, noi complicăm lucrurile mai mult decât este nevoie.

Ne gândim că trebuie să găsim activități extraordinare, locuri speciale sau experiențe memorabile.

Dar cele mai frumoase amintiri ale noastre nu au fost niciodată cele planificate.

Au fost exact momentele acelea dintre planuri.

Într-o după-amiază în care era prea cald să ieșim de sub umbrelă.

Într-o seară petrecută pe terasa apartamentului sau într-un drum de o oră până la plajă.

Seara, după ce făceam duș și ne schimbam, aproape întotdeauna ajungeam pe terasă.

Nu mai aveam chef de alergat...nu mai voiam să ieșim nicăieri sau pur și simplu voiam să stăm împreună.

Acolo au început să apară aproape în fiecare seară Conexiuni Zănatice.

Nu cred că există un moment preferat din vacanțele noastre.

Îmi amintesc că, la un moment dat, Clara a dat un răspuns la care nici eu, nici soțul meu nu ne-am fi gândit.

Ne-am uitat unul la altul și am început să râdem.

Nu pentru că răspunsul era greșit.

Ci pentru că era exact răspunsul unui copil.

Atunci mi-am dat seama că, dacă nu aveam jocul acela pe masă, probabil discuția nu ar fi existat niciodată și poate aici este cel mai mare câștig.

Jocurile nu sunt doar despre joacă.

Sunt despre conversațiile pe care altfel nu le-ai avea.

Despre întrebările pe care nu te-ai gândi să le pui.

Despre răspunsurile care te surprind.

Și despre momentele în care uiți că ești în vacanță, pentru că ești prea ocupat să râzi împreună cu copilul tău.

De multe ori aud părinți spunând:

„Ce să îi mai cumpăr?”

Sincer?

Eu nu cred că mai au nevoie de încă o jucărie.

Cred că au nevoie de mai multe motive să stea împreună.

Asta încerc să creez de fiecare dată când lucrez la un produs nou.

Nu mă întreb:

„Oare o să fie frumos?”

Mă întreb:

„Oare familia asta o să râdă împreună?”

Dacă răspunsul este da, atunci simt că sunt pe drumul cel bun.

De fiecare dată când cineva mă întreabă care este jocul meu preferat, îmi este foarte greu să răspund.

Nu pentru că nu aș avea unul.

Ci pentru că fiecare a apărut dintr-un moment diferit din viața noastră.

Conexiuni Zănatice s-a născut din dorința de a vorbi mai mult unii cu alții. Îl folosim în mașină, în avion, la terasă sau seara, înainte de culcare. Îmi place că nu există răspunsuri corecte sau greșite. Există doar conversații care, de multe ori, ajung în locuri la care nici nu te-ai fi gândit.

Provocări Zănatice este jocul care vine aproape de fiecare dată cu noi când știm că urmează să avem timp de așteptare. În mașină, pe plajă, la restaurant sau oriunde simțim că începe să apară plictiseala. Îmi place pentru că ne pune în mișcare, ne face să râdem și, fără să ne dăm seama, uităm complet de telefon.

Activități Zănatice este, probabil, jocul pe care l-am scos cel mai des atunci când aveam nevoie de puțină liniște. La restaurant, în camera de hotel, sub umbrelă sau în după-amiezile în care afară era prea cald ca să ieșim. Îmi place pentru că îi oferă Clarei ceva de făcut, iar noi reușim, pentru câteva minute, să bem o cafea sau să terminăm o conversație.

Și, sincer...nu cred că există jocul perfect. Există doar jocul potrivit pentru familia ta.

Poate unul dintre ele o să vă însoțească în vacanța aceasta, poate două, poate toate trei.

Important este să aveți la voi ceva care să vă aducă împreună, pentru că, peste câțiva ani, copiii noștri nu o să își amintească dacă hotelul avea patru sau cinci stele.

Nu o să își amintească nici cât a costat vacanța.

Probabil că nu o să își amintească nici toate locurile pe care le-au vizitat.

Dar sunt convinsă că își vor aminti cum s-au simțit, dacă au râs, dacă au fost ascultați și dacă au avut părinți care au intrat în joacă alături de ei.

Și cred că exact asta încercăm cu toții să construim.

Nu vacanțe perfecte ci amintiri care rămân.

Dacă urmează să plecați în concediu vara aceasta, sper din suflet ca măcar una dintre ideile din articol să vă fie de folos.

Iar dacă unul dintre jocurile Zânazănatică ajunge și în bagajul vostru, sper să vă aducă exact ceea ce ne-a adus și nouă.

Mai puține momente în care auziți „M-am plictisit.”

Și mult mai multe momente în care râdeți împreună. 🤍

Un gând de la mine, ca părinte 

Bună! Sunt Andra, mama Clarei și omul din spatele Zânazănatică.

Jocurile pe care le creez nu apar într-un birou și nici dintr-un plan de marketing.

Apar din viața noastră de zi cu zi. Din drumuri lungi, restaurante, vacanțe, seri în care nu mai aveam nicio idee și din toate momentele în care m-am întrebat și eu:

„Bun... și acum ce facem?”

Dacă articolul acesta ți-a fost de folos, m-aș bucura enorm să îl trimiți și altor părinți care se pregătesc de vacanță.

Poate îi va ajuta și pe ei să plece cu bagajul puțin mai ușor și cu mai multe idei pentru momentele petrecute împreună. 🤍