Mamă. Femeie. Soție. Om. Uneori, uităm că toate astea pot coexista.
Și că avem voie să le simțim, pe rând, pe toate.
Trăim într-o cultură în care a fi o mamă „bună” pare sinonim cu a fi mereu prezentă. Mereu pe baricade, mereu cu copilul în brațe sau în gând, mereu sacrificând timpul tău pentru timpul lui. Iar concediul? Păi... „cum adică fără copil?” De parcă ar fi o trădare. De parcă ai fugi de tine-mamă, nu te-ai întoarce la tine-femeie.
Dar tocmai asta e ideea: mamele nu sunt doar mame.
Sunt și femei. Soții. Prietene. Și mai presus de toate, sunt oameni care au nevoie să respire. Să se audă. Să se (re)găsească.
Concediul fără copil nu e o vină, e o formă de grijă
Am fost recent într-o mini-vacanță doar noi doi. Doar eu și el. Fără Clara.
A fost ciudat la început — să nu aud „mamaaa” la fiecare 3 minute, să beau cafeaua caldă, să nu planific nimic în funcție de somnul de prânz.
Dar a fost și eliberator. Vindecător. Intim. Ne-am reconectat. Ca oameni. Ca cuplu. Ca parteneri care, dincolo de logistica zilnică a parentingului, se iubesc.
Și da, mi-a fost dor de Clara. Dar n-a fost dorul acela vinovat. Ci dorul care spune: „Am nevoie de tine, dar acum am grijă de mine, ca să pot avea grijă și de tine mai bine”.
Sănătatea mentală a mamei începe cu permisiunea de a fi și altceva
Nu suntem doar „mamă de…”
Suntem femei care au nevoie de spațiu. De timp. De liniște. De somn. De râs. De tăcere. De mers de mână, nu doar împins căruciorul. De priviri care nu spun „unde sunt șosetele?”, ci „îți e bine, iubito?”.
Și nu, nu înseamnă că ești o mamă mai puțin dedicată.
Înseamnă că ești o mamă care înțelege cât de important e să ai rezervorul plin. Că doar așa poți dărui cu adevărat.
Ce i-am scris Clarei când m-am întors:
Când ne-am întors, am deschis jurnalul ei și i-am scris.
Un gând simplu, dar sincer:
„Clara, mama ta s-a dus un pic să-și aducă zâmbetul înapoi. Să se țină de mână cu tata și să-și aducă aminte că e și femeie, nu doar mamă. Și o să-ți povestesc toate lucrurile frumoase pe care le-am simțit, ca să înveți și tu, când vei fi mare, că e ok să ai grijă de tine.”
Pentru că da, ne creștem copiii și prin felul în care ne tratăm pe noi. Dacă vrem ca ei să-și ia pauze, să-și asculte nevoile și să nu se piardă în ceilalți — trebuie să le arătăm cum se face asta. Cu blândețe. Cu curaj. Cu drag de sine.
Dacă ești o mamă care se simte vinovată că își dorește un concediu doar pentru ea...
...să știi că nu ești singura. Și că nu ești egoistă.
Ești un om care simte. Care obosește. Care iubește. Care vrea să rămână întreagă.
Ai voie. Ba chiar e chiar esențial.